History of Copaiba

În societatea modernă de astăzi, arborele de copaiba este mai degrabă cunoscut pentru obținerea de biomotorină și de ulei esențial. Cu toate acestea, copaiba este o resursă naturală care a fost accesibilă oamenilor de-a lungul timpului și au folosit-o în mai multe moduri. Rășina de copal care provin din arborele copaiba a fost foarte apreciată de culturile din America centrală și America de Sud, timp de secole. După ce europenii au venit în America, rășina de copal a căpătat un rol important atât în societatea europeană, cât și în cea americană. De la medicamente și tămâie la lac și vopsea, istoria arborilor copaiba și a rășini de copal te va uimi!  

Ce este Copaiba? 

Copaiba este un tip de rășină de copal care este produsă de anumite soiuri de arbori care cresc în America de Sud. Aceștia sunt cunoscuți științific drept Copaifera și sunt un soi de plantă leguminoasă care crește în regiunile tropicale ale lumii, cum ar fi America de Sud și Africa (2). Arborii Copaifera sunt copaci pereni care cresc, în mod normal, la înălțimi de 2-6 metri și fac flori care produc fructe primăvara și vara (3). Arborii Copaifera sunt originari din diferite zone din Africa, precum și din regiunea de nord a Americii de Sud. Arborii Copaifera sunt frecvent întâlniți în țări precum Brazilia, Venezuela și Guyana. Cel mai frecvent folosit soi de copaifera este C. officinalis din America de Sud, dar există 47 de specii diferite de arbori copaifera (2). Douăzeci și opt dintre aceste specii sunt originare din America, dar arbori copaifera poate fi întâlniți în întreaga lume, în țări precum Sierra Leone, India, Sri Lanka, Republica Dominicană și insulele Caraibe (2).  

Istoria Copaiba 

Când europenii au sosit pentru prima dată pe continentul american, triburile native erau deja conștiente de rășinile de copal, cum ar fi copaiba, și de beneficiile lor. Întrucât copaiba nu a fost menționată, în mod specific, decât după sosirea europenilor, data descoperii ei inițiale este necunoscută. Cu toate acestea, arborele este menționat în poveștile mayașilor, indicând faptul că rășinile de copal, precum copaiba, au fost descoperite de oameni din America Latină antică, cu mult înainte de sosirea europenilor. Arheologii nu au date exacte despre aceste povești, deoarece toate poveștile originale scrise de mayași au fost distruse de spanioli atunci când i-au cucerit. Cu toate acestea, cea mai veche descriere din creațiile mayașilor, datează din 300 î.Hr. (10), ceea ce înseamnă că rășinile de copal, cum ar fi copaiba, au fost descoperite acum 2.500 de ani! Copaiba a fost menționată pentru prima dată în 1534 într-un raport care a fost trimis Papei Leon al X-lea, dar arborii copaifera nu a fost menționați până în 1648 (3). Până în 1677, copaiba a fost inclusă în `London Pharmacopoeia`, o publicație oficială care conține o listă de medicamente împreună cu efectele și instrucțiunile de utilizare ale acestora. Asta indică faptul că în 1677 era deja adusă în Europa (3).  

Numele copaiba este derivat din cuvântul indian tupi cupa-yba care se traduce aproximativ prin arbore de depozitare (3). Acest termen se referă atât la arborele copaifera, cât și la rășina copaiba care este depozitată în interiorul arborelui. Adesea, copaiba este menționată sub numele de ulei de copal. Asemenea cuvântului copaiba, substantivul copal provine din limbile triburilor originare din America Latină. Însă, copal provine din cuvântul nahuatl copalli care se traduce ca tămâie (2).  

Utilizări  

În pădurile amazoniene, triburile locale consumau copaiba pentru a trata problemele respiratorii, infecțiile tractului urinar, bolile de piele și o multitudine de alte boli. Se zice că, băștinași foloseau copaiba și pentru uz extern, cum ar fi vindecarea rănilor și tratarea afecțiunilor pielii (5). Totodată, rapoartele precizează că copaiba are și proprietăți antiinflamatorii (3). Mai exact, într-un raport, un misionar spaniol susține că a fost martor la capacitatea rășinii copaiba de a ajuta la vindecarea rănilor grave. Acesta a afirmat că copaiba poate fi folosită pentru a trata orice, cu excepția rănilor de glonț (6).  

Este posibil ca copaiba și uleiul de copaiba să fi avut și o serie de alte atribuții, dar din cauza lipsei de evidențe scrise despre copaiba, de înaintea sosirii europenilor, nu se poate afirma acest lucru cu certitudine. Înregistrările despre modul în care rășina de copal a fost folosită de alte societăți atât din America Centrală, cât și din America de Sud ar putea clarifica acest lucru.  

Printre utilizările asociate cu copaiba, se raportează și că rășina de copal a fost folosită pentru ameliorarea durerilor musculare după ce era distilată în ulei. (9). De asemenea, culturile americane și sud-americane ar fi ars rășina de copal și ar fi folosit fumul ca tratament pentru dureri de cap, congestii sau pentru alte probleme care ar putea apărea din expunerea prelungită la frig (9). Unele culturi mesoamericane ar fi infuzat rășini de copal, cum ar fi copaiba, în ceai, pentru a trata bronșita, tusea și reumatismul(9).  

În farmaciile europene și americane din secolele al XIX-lea și al XX-lea, copaiba a fost folosită pentru a trata afecțiuni ale pielii precum gonoreea cronică, eczema, herpesul și psoriazisul. Totodată, uleiul de copaiba a fost comercializat pentru a trata astmul, durerile în gât, bronșitele, ulcerele și afecțiunile tractului genito-urinar (3). Farmaciile din acea perioadă comercializau, de asemenea, ulei de copaiba drept afrodisiac și contraceptiv, ca diuretic, laxativ, purgativ și chiar un remediu pentru mușcătura de șarpe (3)! Deși nu se știe, cu siguranță, dacă uleiul de copaiba a vindecat într-adevăr toate aceste afecțiuni, dar cu siguranță acest ulei esențial era bine cunoscut printre farmaciști și se credea că avea capacitatea de a ajuta la ameliorarea durerii, a reumatismului, a problemelor respiratorii și că avea capacitatea de a îmbunătăți sănătatea și aspectul pielii (5).  

Frumusețe Copaiba 

Pe lângă medicamente, europenii și americanii ar fi adăugat ulei de copaiba și la cosmetice. Uleiul de copaiba era adesea adăugat în săpun, șampon și parfum pentru a parfuma aceste cosmetice (3). Nu numai că uleiul de copaiba ar fi făcut ca aceste produse cosmetice să miroase mai bine, dar ar fi avut și o serie de beneficii pentru piele și păr (2). Prin urmare, cosmeticele cu ulei de copaiba erau foarte apreciate și de cele mai multe ori și le puteau permite doar cei care făceau parte din elita lumii occidentale (5).  

Aztecii ar fi folosit rășina de copal pentru colierele lor, atât ca pandantive, cât și ca adeziv, pentru a se asigura că colierele lor nu se destramă (4). Aceștia ar fi folosit, de asemenea, rășină de copal pentru a lipi pietre prețioase și alte podoabe pe măștile lor ornamentale (7). Ei ar fi folosit chiar și rășină de copal pentru a-și decora dinții, folosindu-se de proprietățile sale adezive pentru a lipi pietre prețioase pe dinți! Întrucât, rășinile de copal erau atât de apreciate în Mesoamerica, doar membrii de elită ai acestor societăți aveau acces la ele (4). Ca atare, integrarea rășinilor de copal, cum ar fi copaiba, în produsele lor de înfrumusețare, era o modalitate pentru ei de a-și afișa în mod vizibil bogăția și statutul.  

Ca și în cazul medicamentelor, este greu de spus când a fost folosită copaiba în practicile de îngrijire personală, pentru prima dată. Asta din cauza lipsei evidențelor scrise până la sosirea europenilor. Cu toate acestea, există înregistrări despre modul în care rășinile de copal erau folosite ca produse de înfrumusețare în America Centrală și de Sud. Potrivit rapoartelor spaniole, aztecii ar fi folosit rășină de copal la machiaj(4). Arheologii speculează că aztecii se foloseau de proprietățile adezive ale rășinii de copal pentru a lipi materiale pe care le-au folosit pentru machiaj, astfel asigurându-se că pigmentul va rămâne atunci când va fi aplicat (4).  

Copaiba în comerț 

Rășinile de copal, cum ar fi copaiba, erau mărfuri comerciale foarte valoroase. Datorită valorii rășinilor de copal, o mare parte a economiilor antice, mesoamericane, aveau la bază comerțul cu copal. Orașele și regiunile în care existau deja culturi au încurajat cultivarea și a altor plantații de copal, iar regiunile în care existau arbori de copal autohtoni, aveau un avantaj economic imens (4). Rășina de copal s-ar fi comercializat pentru alimente, bijuterii, pietre prețioase și alte materiale valoroase, cum ar fi pene de quetzal (4). După ce coloniștii europeni au ajuns în America, rășinile de copal au fost încorporate în economia europeană și au contribuit la industria farmaceutică și a tâmplăriei(5).  

Copaiba în cultură și religie 

Pe lângă valoarea pentru tratarea afecțiunilor fizice, copaiba a avut și o valoare culturală semnificativă pentru mai multe societăți. În multe triburi sud-americane, copaiba era venerată de oameni atât pentru beneficiile sale fizice, cât și pentru cele spirituale și a existat un întreg sistem de reguli spirituale pe care bărbații trebuiau să le urmeze atunci când recoltau copaiba(3). Pentru a avea o recoltă reușită de copaiba, se credea că un bărbat trebuia să fie vrednic de copaiba păstrându-se curat înainte de recoltare. Asta însemna că un bărbat nu trebuia să aibă relații sexuale cu soția sa pentru câteva zile înainte de a merge după copaiba și să se mențină curat până la sfârșitul recoltei(3). Cel care culegea copaiba trebuia să culeagă în timpul lunii pline și i se spunea să foreze partea copacului dinspre răsărit(3). Acest lucru indică faptul că semnificația culturală a copaiba era, de asemenea, corelată cu credințele astrale ale triburilor din America de Sud. Cu toate acestea, nimeni din afara acestor triburi nu știe cu siguranță ce fel de relație era aceasta: ofereau soarele și luna putere copaibei în timpul recoltării? Sau dădeau putere celui care o culegea? În Panama, copaiba avea semnificație culturală și era considerată un element puternic. Oamenii Yaviza amestecau adesea copaiba cu miere și o dădeau copiilor nou-născuți. Acest lucru trebuia să-i ofere cunoștințe esențiale copilului și să alunge blestemele care i-ar fi putut face rău(2).  

Printre mayași, rășina de copal era folosită într-o serie de ritualice diferite. Se spune că, mayașii ardeau rășina de copal ca tămâie pentru curățarea spirituală (6). Mayașii și aztecii ar fi oferit, de asemenea, copal zeilor lor ca ofrandă (6). Arheologii au găsit multe bucăți de copal rămase în temple și figurine cu copal în mijlocul lor (7). Mayașii venerau, atât de mult, rășina de copal încât chiar și-ar fi acoperit inclusiv mânerul pumnalelor lor ceremoniale cu ea (4).  

Rășinile de copal erau, de asemenea, valoroase pentru culturile mesoamericane și sud-americane, deoarece credeau că aceste tipuri de rășini erau extrem de puternice și puteau oferi diferite abilități. Rășinile de copal ar fi fost, de asemenea, folosite în cadrul ceremoniilor menite să ajute la curățarea organismului de impurități și în ceremonii menite să ajute la ghidarea oamenilor către scopul lor în viață (4). Alături de aceste credințe fizice și spirituale, o serie de culturi mesoamericane credeau că rășinile de copal ar putea oferi cuiva darul previziunii și ar fi încercat să vadă viitorul privind prin ulei de copal sau prin obiecte din rășină solidă de copal (9). Alteori, ar fi ars rășina de copal și îi inhalau fumul pentru a-și induce viziuni din viitor. Unele triburi ar fi folosit chiar fumul din rășina de copal pentru a le ajuta să diagnosticheze bolile (9). Conform înregistrărilor istorice, vracii din unele triburi ar fi citit fumul de copal pentru a înțelege de ce boli sufereau pacienții (9).  

Din punct de vedere religios, se spune că rășinile de copal au fost folosite pentru a conecta culturile mesoamericane cu zeitățile asociate cu recolta de porumb (4). Deoarece porumbul era principala sursă de hrană pentru vechile societăți mesoamericane, acesta era extrem de important pentru ei atât din punct de vedere practic, cât și spiritual. Prin asociere, rășina de copal a fost, de asemenea, foarte venerată (4). Asocierea dintre soare, lună și rășini de copal este sugerată în sursele religioase din America de Sud și se reflectă și în credințele mesoamericane. Mayașul, Popol Vuh, spune că odată ce a apărut soarele, luna și stelele au adus cu ele arborele de copal pe pământ și este posibil ca asocierea culturală cu astronomia să fi fost o credință larg răspândită în America Latină antică (4). Din punct de vedere spiritual, multe culturi mesoamericane credeau că rășina de copal are proprietăți protectoare puternice și poate fi folosită pentru a se proteja de vrăjitorie, boli sau ghinion. În plus, mayașii credeau că rășina de copal poate fi folosită pentru a trata frica, tristețea, invidia și durerea (9).  

Interesant este că practica folosirii rășinilor de copal, precum copaiba, în ceremoniile religioase nu a dispărut pe parcursul colonizării spaniole. În schimb, rășinile de copal au fost introduse în practicile religioase din America Latină (9). În Mexic, Guatemala, Brazilia, Venezuela și în multe alte țări, arborele de copal este încă folosit în arzătoarele de tămâie ale bisericilor catolice pe tot parcursul anului (7). Preoții folosesc tămâie de copal, din rășini precum copaiba, pentru a binecuvânta pe enoriașii și pentru a-i ajuta să se lepede de păcatele lor (7). Faptul că practicile bazate pe arborele de copal au supraviețuit, în fața schimbărilor ideologice uriașe, reflectă valoarea rășinilor de copal, precum copaiba, pentru culturile din America Centrală și de Sud(3).  

Alte utilizări pentru Copaiba și a rășini de Copal 

Pe lângă utilizarea în scopuri medicinale și culturale, triburile originare din America de Sud ar fi folosi copaiba și arborii de copal și în scopuri practice. În mod special, triburile din jurul amazonului foloseau adesea uleiul de copaiba ca insecticid. Datorită faptului că, uleiul de copaiba este sigur pentru piele, băștinașii îl aplicau pe piele, pe haine și pe alte obiecte pe care doreau să le protejeze de insecte. De asemenea, uleiul de copaiba a fost folosit pentru a repara obiecte de mobilier, ceramică sau panere împletite (8). Când reparau mobilierul degradat, se foloseau proprietățile adezive ale rășinii pentru a lipi piesele rupte, însă atunci când reparau obiecte de ceramică sau panere, rășina era folosită ca sigilant pentru a acoperi fisurile (8). Pe lângă acestea, anumite surse susțin că unele triburi ar fi produs sandale din scoarța arborilor de copal, cum ar fi arborii Copaifera. Conform acestor relatări, aceste sandale - din copal - erau deosebit de rezistente la noroi și erau extrem de utile pentru călători sau alergători (9).  

În Mesoamerica, rășinile de copal erau adesea folosite pentru a produce vopsea, întrucât rășina lipicioasă acționa, adesea, ca un element de legare care ținea pigmentul împreună. În mod corespunzător, europenii din secolul al XIX-lea au folosit copaiba și pentru proprietățile sale adezive. Se spune că ar fi folosit ulei de copaiba pentru a produce hârtie de calc, lacuri, lacuri colorate și vopsele (5). Unii pictori ar fi adăugat ulei de copaiba în vopselele lor pentru a le face mai închise și pentru a-i ajuta la legarea elementelor de pigment (5). Europenii au găsit uleiul de copaiba deosebit de util pentru lac, pentru a scoate în evidență aspectul natural al lemnului (5). Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, uleiul de copaiba a jucat un rol important în industria lemnului din Europa (5).  

Utilizări ale Copaiba la Young Living 

Uleiul Copaiba are un profil aromatic unic, dulce, care ajută la crearea unei atmosfere relaxante atunci când este difuzat sau aplicat local. Copaiba este o adiție excelentă pentru rutina ta zilnică și pentru îngrijirea pielii, iar dacă îl adaugi într-o o cremă hidratantă neutră, poți beneficia de parfumul și proprietățile sale hidratante. De asemenea, poate fi aplicat după o activitate solicitantă, pentru o pauză plăcută. Găsește-ți propria sticlă din acest remediu antic!  

Istoria uleiului de
Arbore de ceai

Istoria
Lavandei

Istoria uleiului de
Mentă de grădină