Istoria bergamotei

În zilele noastre, bergamota este cunoscută ca ulei esențial și ca unul dintre ingredientele principale ale ceaiul Earl Grey. Însă, mai puțin cunoscut este faptul că oamenii utilizează bergamota de mii de ani. Din Asia antică până în aromoterapia zilelor noastre, vei fi surprins/ă să afli cât de departe a ajuns bergamota și câte utilizări diferite a avut de-a lungul istoriei.

Ce este Bergamota?

În general, când oamenii se gândesc la bergamotă, în primul rând, se gândesc la arborele de citrice care crește în Italia. În realitate, există două soiuri diferite de bergamotă: unul este arborele de citrice, în timp ce celălalt este o plantă care crește în America de Nord. Arborele de citrice bergamot, cunoscut științific sub denumirea de Citrus bergamia, este un arbust mic care înflorește doar iarna. Arborele bergamot produce un anumit tip de fruct citric care are aproximativ dimensiunea unei portocale, culoarea unei lămâi când este copt și adesea formă de pară (2). Unii au presupus că acest tip de bergamotă este un hibrid între o lămâie și limetă, în timp ce alții cred că arborele bergamot este o încrucișare hibridă între lămâie și grepfrut (2).

Pe de altă parte, planta bergamot găsită în America, `Monarda fistulosa` sau `Monarda didyma`, este o floare sălbatică care face parte din familia mentei (4). Planta bergamot, cunoscută și sub denumirea de bergamotă sălbatică, crește pe tot continentul nord-american. Această floare sălbatică face flori roz și de culoarea lavandei. Cu toate că nu produce fructe, este cunoscută pentru faptul că atrage atât albine, cât și păsări colibri (4). Cele două soiuri de bergamotă au același nume, dar sunt două plante foarte diferite. Ca atare, au compoziții chimice distincte. Bergamota citrică este compusă din neoeriocitrină, naringină, ponceritin și mitroci (3). Pe de altă parte, planta bergamot este compusă din p-cimen, timol, a-pinenă, b-pinenă și acetat de citronelil (7). Deși aceste compoziții diferite au produs rezultate unice, istoria a arătat că ambele soiuri de bergamotă au fost foarte utile de-a lungul timpului.

Istoria Bergamotei

Se crede că arborele bergamot este originar din Asia de Sud-Est, de unde au provenit inițial toți arborii de citrice. Se crede că bergamota a fost adusă din Asia în Persia pe Drumul Mătăsii (7). De acolo, bergamota a fost dusă în diferite țări din jurul Mediteranei, cum ar fi Grecia și a continuat de acolo. Nu există date exacte despre când s-a întâmplat asta, dar se crede că bergamota a fost adusă în Persia cu ceva timp înainte de secolul I î.Hr (7). În timp arborii de bergamotă au fost aduși în Maroc, Franța, Turcia, Tunisia, Algeria și Italia. Versiunea contemporană a arborelui bergamot pe care o știm noi astăzi a fost hibridizată în Italia de către horticultori. Se crede că acest lucru s-a întâmplat în jurul anului 1000 d.Hr (8). Când europenii au venit în America de Sud, unii dintre ei au adus arbori de bergamot în Argentina și Brazilia unde cresc până în ziua de astăzi (7).

Bergamot - Semnificația numelui

Numele “bergamot” a fost asociat cu două origini diferite. O poveste susține că numele de bergamot ar fi derivat din orașul italian Bergamo, care era renumit pentru livezile sale de bergamot (1). O altă poveste susține că numele bergamot a fost de fapt derivat de la bey armut, care în turcă înseamnă `para prințului` (1). Planta bergamot a fost numită după medicul și botanistul spaniol Nicolas Monardes, care a scris prima carte în care a menționat această plantă (6).

Bergamota citrică, plantele bergamot și uleiul de bergamotă au fost utilizate în trecut pentru a face ceai, medicamente și chiar produse de înfrumusețare. Cu toate acestea, atât bergamota citrică, cât și plantele bergamot au avut, de asemenea, o serie de utilizări practice și culturale diferite, care le-au făcut valoroase pentru diferite societăți de-a lungul timpului. Continuă cititul pentru a afla mai multe detalii despre cât de utilă a fost bergamota și uleiul de bergamotă de-a lungul istoriei!

Bergamota în mâncare și băutură

În societatea contemporană, bergamota este faimoasă pentru faptul că este unul dintre ingredientele principale ale ceaiul Earl Grey și Lady Grey. Conform celor mai multe relatări istorice, ceaiul Earl Grey a fost adus pentru prima dată în lumea occidentală de către Contele de Grey. Acest lucru s-a întâmplat la sfârșitul secolului al XVIII-lea, după ce un nobil chinez l-a introdus în tainele ceaiului (7). Interesant este că alte relatări spun că bergamota a ajuns în nordul Europei din Italia, unde în anumite orașe se cultivau plantații de arbori bergamot pentru a face comerț cu negustorii străini (1). Oricare ar fi povestea adevărată, ceaiul de bergamotă a existat în China încă din cele mai vechi timpuri și a fost adus în Europa abia în epoca victoriană. Pe lângă asta, mai este o variantă de ceai persan făcut din ulei de bergamotă, care a exist în Orientul Mijlociu încă din secolul I d.Hr. (7)!

Deși bergamota citrică este adesea folosită pentru ceai, oamenii nu o mănâncă, deoarece consideră că este prea amară. Cu toate acestea, turcii și grecii au folosit bergamota drept condiment în bucătăria lor de secole. Un fel de mâncare făcută din bergamotă este marmelada turcească, care a fost un produs de lux în Turcia timp de secole. Mai mult decât atât, europenii au folosit condimente de bergamotă în dulciuri în timpul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea (2).

Înainte de sosirea europenilor, unele triburi native americane făceau ceai din bergamota sălbatică. Tribul Oswego era cunoscut pentru ceaiul făcut din planta bergamot; până în punctul în care una dintre denumirile comune pentru această plantă este ceaiul Oswego (4). Conform relatărilor istorice, ceaiul de bergamotă sălbatică este cel care i-a dat numele plantei, deoarece s-a semnalat că acest ceai avea un gust picant, de citrice.

Ceaiul de bergamotă a devenit popular și în America colonială în timpul Războiului revoluționar american. După Boston Tea Party (Partida de ceai de la Boston), mulți americani au început să facă ceai de bergamotă ca înlocuitor pentru ceaiul britanic pe care refuzau să-l bea (6). Spre deosebire de bergamota citrică, planta bergamot era adesea consumată de americanii nativi drept condiment la mesele lor sau îi mâncau chiar și frunzele (4).

Bergamota în medicină

Pe lângă faptul că era savurată drept ceai, în multe culturi diferite s-a folosit bergamota în scopuri medicinale. În medicina tradițională chineză, uleiul de bergamotă a fost folosit pentru a ajuta sistemul digestiv, pentru a calma durerile musculare, pentru a reda pielii un aspect tineresc și pentru a preveni dezvoltarea bacteriilor (7). În India antică, medicii ayurvedici foloseau uleiul de bergamotă pentru a promova sănătatea pielii și pentru a ajuta sistemul digestiv. Indienii antici foloseau bergamota drept antiseptic și antibacterian, iar uleiul de bergamotă ca remediu pentru febră. Se spune că uleiul de bergamotă a fost folosit și în medicina ayurvedică pentru a trata tulburările psihologice, cum ar fi anxietatea și depresia (10).

În Persia și Grecia antică, oamenii ardeau bergamota în arzătoarele de tămâie pentru a ajuta la tratarea problemelor respiratorii (7). După ascensiunea Imperiului Otoman, practica folosirii bergamotei pentru a trata problemele respiratorii a fost preluată și de turci. Italienii ingerau adesea suc de bergamotă pentru a scăpa de viermi, pentru a trata malaria și pentru reducerea febrei. În plus, se crede că italienii ar fi folosit uleiul de bergamotă ca antiseptic pentru a trata rănile și pentru a preveni infecțiile (8).

În America de Nord, triburile americane native consumau ceai de bergamotă sălbatică pentru efectele sale benefice și gustul plăcut. Foloseau bergamota, sub formă de ceai, pentru a trata infecțiile gurii sau gâtului, gingivita și problemele gastro-intestinale. Interesant este faptul că, deși planta bergamot este complet diferită de bergamota citrică, ambele au fost utilizate pentru proprietățile lor antiseptice (4). Multe triburi americane native au recunoscut, de asemenea, că planta bergamot poate fi folosită pentru a trata infecțiile sau rănile deschise, așa că deseori făceau o pastă din bergamotă pentru a trata rănile. De asemenea, unele triburi au folosit-o pentru a evita infecțiile bucale, așa că planta bergamot a fost una dintre primele forme de apă de gură (4).

Bergamota în frumusețe

Pe lângă faptul că este un ingredient principal al ceaiului Earl Grey, bergamota este, de asemenea, binecunoscută pentru rolul său de ingredient în parfumuri, colonii și alte produse de înfrumusețare. Ceea ce este mai puțin cunoscut este că bergamota s-a aflat în produsele de îngrijire personală ale culturilor din întreaga lume timp de mii de ani! În China antică și în alte țări din Asia de Sud-Est, uleiul de bergamotă era extrem de popular în rândul elitei. Atât bărbații, cât și femeile își tamponau uleiul de bergamotă pe corp sau pe haine pentru a se învălui în aroma sa plăcută, citrică (8). Se crede că bergamota a fost folosită ca parfum și în antichitate, în Persia Grecia și Imperiul Otoman. În aceste societăți antice, bergamota era atât de valoroasă încât doar cei din familia regală sau cei mai bogați dintre nobili și-o puteau permite (7).

În mod similar, uleiul de bergamotă era foarte apreciat în rândul elitei romane și italiene pentru aroma sa plăcută și ar fi fost folosită pentru a acoperi mirosurile corporale (10). În 1686, unui francez pe nume Francis Procopius i-a fost introdus uleiul de bergamotă, în timpul unei vizite în Sicilia (8). Procopius a luat cu el puțin ulei de bergamotă – denumit și apă de bergamotă – înapoi în Franța, iar europenii au început să-l folosească în diferite tipuri de parfum (8). Interesant este faptul că natura parfumată a bergamotei, care o face valoroasă pentru parfum, este motivul pentru care mulți oameni nu o mănâncă, deoarece susțin că are gust de parfum (8). În 1709, a apărut un parfum de corp pentru bărbați, ce avea ca ingredient principal uleiul de bergamotă. Acest parfum a fost denumit apa de colonie și a fost prima apă de colonie pentru bărbați din lume (8). Fără bergamotă, industria globală de apă de colonie pentru bărbați nu ar fi existat niciodată!

Pe lângă parfumuri și colonii, diferite societăți au folosit ulei de bergamotă drept deodorant. Deoarece credeau că bergamota are calități antiseptice și antibacteriene, au aplicat-o în zone ale corpului, cum ar fi axila, pentru a reduce mirosul bacterian. Deși chinezii, grecii și turcii din antichitate s-ar putea să nu fi înțeles mecanismul științific a acesteia, ei au observat cu siguranță că aplicarea bergamotei în anumite zone ale corpului reduce cantitatea de miros pe care acea zonă îl emana. Astfel, bergamota a devenit unul dintre primele deodorante din lume (8).

Deși bergamota citrică a fost prima dintre cele două tipuri care a fost introdusă în rutina de îngrijire personală a europenilor, bergamotă sălbatică a fost utilizată ca produs pentru frumusețe timp de secole. Similar cu bergamota citrică, bergamota sălbatică a fost folosită și ca parfum, iar băștinașii se frecau cu frunzele mărunțite de bergamotă pe haine sau pe piele pentru a mirosi mai bine (4).

În America de Nord, bergamota a fost folosită și drept pomadă de păr. Oamenii își puneau frunze mărunțite în păr pentru a-i conferi un miros plăcut, citric (4). Cei din tribul Cheyenne erau cunoscuți pentru că împleteau bergamota în coama și cozile cailor pentru a-i face să miroase mai bine (4)! Când bergamota a fost introdusă în Europa, a devenit rapid o adiție pentru pomadele de păr ale elitei și un ingredient pentru producătorii de parfumuri(5).

Bergamota în cultură

Pe lângă faptul că a fost folosită în medicină sau ca produs de înfrumusețare, bergamota citrică a avut o semnificație religioasă sau spirituală în multe culturi antice. Atât în China, cât și în India antică, se credea că uleiul de bergamotă avea atât de multe proprietăți vindecătoare, deoarece putea ajuta pe cineva să-și restabilească fluxul de energie din corpul său (5). Prin urmare, aceste societăți au utilizat bergamota în ritualurile de purificare pentru a menține un individ sănătos atât din punct de vedere spiritual, cât și fizic.

În America de Nord, se credea că bergamotă sălbatică ajută la vindecarea spirituală și fizică. Nativii americani ar fi folosit ceaiul de bergamotă în ritualuri de purificare și pe depunerile de transpirație pentru a ajuta organismul să elimine energiile negative și să-l ajute la restabilirea unei stări armonioase. Pe lângă acestea, unele triburi credeau că a avea bergamotă sălbatică pe tine sau în casa ta ar putea aduce noroc și succes și erau cunoscuți pentru faptul că aveau bergamotă în trusele lor cu medicamente (4).

Bergamota în comerț

Bergamota a avut, de asemenea, un rol semnificativ și în comerțul istoric. Bergamota citrică, în special, era un produs foarte valoros în antichitate. După cum am menționat mai sus, bergamota citrică a fost adusă inițial din Asia de Sud-Est pe Drumul Mătăsii (7). Faptul că Drumul Mătăsii a fost cea mai mare rută comercială din Asia către Grecia și Orientul Mijlociu, reflectă valoarea mare pe care o avea bergamota pentru comercianții antici. Este foarte probabil ca bergamota citrică să fi fost dusă și în alte țări unde se găsește și în prezent tot prin comerț.

Începând cu începutul secolului al XVIII-lea, bergamota a devenit un produs foarte apreciat în Europa și inițial a fost cultivată în principal în Italia (10). Prin urmare, livezile de arbori bergamot au apărut în diferite regiuni din toată Italia, iar horticultura de bergamot a devenit un factor principal care a contribuit la economia italiană pentru cel puțin 200 de ani (10). Cu toate acestea, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Italia a refuzat să exporte produse de bergamotă către oricare dintre țările Alianței. Astfel, companiile din Brazilia și Mexic care vindeau produse cu bergamotă au devenit mai populare (7). Datorită acestui fapt, țările din America Latină și-au putut dezvolta o economie uriașă în jurul bergamotei, iar Italia și-a pierdut monopolul asupra acestei resurse naturale pe piața globală modernă.

Bergamota în politică

Alături de religie și comerț, un alt tip de semnificație culturală asociată cu bergamota a fost cea de instrument politic. Mai devreme am menționat că bergamota a fost introdusă în Europa de către Contele de Gray, căruia un nobil chinez i-a oferit o mostră de bergamotă. Unele surse afirmă că contele de Grey a prezentat Parlamentului un proiect de lege prin care se impune utilizarea ceaiului pe bază de bergamotă ca modalitate de a încuraja relațiile diplomatice dintre Anglia și China (5). În acest fel, bergamota a devenit un instrument diplomatic pentru aceste două țări.

Peste ocean, planta bergamot a primit o semnificație politică în timpul Războiul de independență al Statelor Unite ale Americii (6). Când americanii au început să folosească bergamota ca înlocuitor pentru ceaiul britanic, au făcut din aceasta un instrument al rebeliunii lor împotriva Marii Britanii. Interesant este că în această situație, bergamota a fost folosită pentru a facilita sfidarea politică, mai degrabă decât diplomația politică.

Bergamota în grădină

Înainte ca bergamota citrică să fie folosită pentru ceai și produse de înfrumusețare în Europa, era cunoscută ca fiind un arbore ornamental în grădinile elitei italiene. Nu numai că au considerat planta plăcută din punct de vedere estetic, dar era valoroasă și pentru că era unul dintre puținii arbori care produceau fructe iarna (8). Nu se știe când arborii de bergamot au început să fie incluși în grădinile din Italiei, dar primele înregistrări europene care menționează bergamota citrică datează din 1646 (8). Se crede că bergamota citrică a fost apreciată în mod similar de perși și de turci. Bergamota avea o asemenea valoare în rândul elitei turce, încât era numită para prințului și nu putea fi găsită decât în cele mai elitiste grădini ale Imperiului Otoman (1).

Odată ce bergamota a devenit mai populară în alte țări europene, a deveni o obișnuință să găsești arbori de bergamot în parcurile din Anglia sau în grădinile regale din Spania (8). Când elita europeană a început să-și formeze gospodării în America, au luat arbori de bergamot cu ei pentru a-și însenina grădinile în timpul lunilor de iarnă. În mod similar, planta bergamot a fost considerată a fi exotică pentru europeni după ce coloniștii au ajuns în America (4). Drept rezultat, planta bergamot a devenit repede o adiție în grădinile europenilor. De fapt, bergamota sălbatică a fost prima plantă originară din Ontario care a fost introdusă în horticultura europeană (4).

Bergamot la Young Living

Aroma citrică a uleiului esențial Bergamot este o adiție minunată în rutina ta de dimineață și te ajuta să-ți duci la bun sfârșit treburile casnice. Coaja galben-verzuie a fructului este presată la rece pentru a produce ulei esențial pur. Deși bergamota are o aromă senzuală și înălțătoare, are și elemente dulci și relaxante, care au atras atenția către proprietățile sale de curățare a pielii, iar parfumul său elegant o face o adiție celebră în parfumurile, șampoanele, săpunurile și demachiantele de lux. Bergamot poate cauza fotosensibilitate, așa că evită să-l aplici înainte de a te expune la soare.

Fie că a fost utilizată pentru război sau pentru frumusețe, bergamota are cu siguranță o istorie colorată. Ce alte utilizări îi vom găsi acestei plante în timp?

Istoria uleiului de
Arbore de ceai

Istoria
Lavandei

Istoria uleiului de
Mentă de grădină